Osteoartrita articulației șoldului (coxartroză) este o boală cronică degenerativă a articulațiilor care duce la deformarea oaselor. În coxartroză, toate componentele articulației sunt implicate în procesul patologic: cartilajul articular, structurile osoase adiacente cartilajului, membrana sinovială, ligamentele, capsula și mușchii adiacenți articulației. Când apare boala, cartilajul articular este distrus, apar microfracturi osoase și osteofite (creșteri osoase), precum și inflamația sistemului musculo-scheletic al articulației șoldului.
Una din cinci persoane din întreaga lume se plânge de probleme articulare. Aceasta poate fi fie durere, fie mișcare restricționată în articulații sau o combinație a acestor simptome. Fiecare a doua vizită în ambulatoriu implică pacienți cu tulburări musculo-scheletice, 66% dintre cazuri fiind persoane sub 65 de ani. Potrivit celui mai recent studiu epidemiologic, prevalența osteoartritei la nivelul articulațiilor genunchiului și șoldului la populația adultă este de 13%.
Factori de risc pentru dezvoltarea coxartrozei:
- Predispoziție genetică. O cauză comună a coxartrozei articulațiilor șoldului este o mutație congenitală sau dobândită a genei procolagenului de tip II.
- Vârstă. Un motiv probabil pentru prevalența osteoartritei la bătrânețe este discrepanța dintre influența dăunătoare a mediului extern asupra cartilajului articular și capacitatea acestuia de a se recupera.
- Podea. Femeile suferă de osteoartrită mai des decât bărbații. Acest lucru se datorează particularităților influenței hormonului sexual feminin estrogen asupra metabolismului osos și mineral. Cu toate acestea, influența genului nu este clară - conform unor autori, spre deosebire de deteriorarea altor articulații, nu există diferențe de gen în coxartroză: osteoartrita articulației șoldului apare la fel de des la bărbați ca și la femei.
- Excesul de greutate. Legătura dintre obezitate și apariția osteoartritei a fost dovedită. Excesul de țesut gras crește sarcina dăunătoare asupra cartilajului. În plus, țesutul gras produce enzime proinflamatorii care dăunează țesutului cartilajului.
- Malformații ale oaselor și articulațiilor. Potrivit cercetărilor, 80% dintre coxartrozele care apar fără un motiv aparent sunt asociate cu malformații nediagnosticate anterior ale articulației șoldului - displazie și subluxație.
- Muncă fizică grea. Tensiunea excesivă asupra articulațiilor șoldului în timpul anumitor sarcini fizice poate duce la deteriorarea articulațiilor și la dezvoltarea osteoartritei. Muncitorii agricoli, excavatorii și persoanele cu profesii similare sunt în pericol.
- Leziuni. După o leziune a șoldului, riscul de a dezvolta coxartroză crește. În plus, procesul poate afecta fie o articulație rănită, fie ambele.
- Sporturi profesionale. Sportul profesionist poate provoca apariția coxartrozei atât ca urmare a stresului excesiv asupra articulațiilor, cât și ca urmare a unei răni. Sporturile potențial periculoase includ haltere, sărituri în atletism și parașutism.
- Boli ale oaselor și articulațiilor - artrita reumatoida, artrita psoriazica, infectii articulare, necroza avasculara, artrita gutoasa etc.
- Patologii endocrine - Hipotiroidism, hipoparatiroidism, acromegalie (afectarea hipofizei anterioare), diabet zaharat, obezitate.
Dacă observați simptome similare, adresați-vă medicului dumneavoastră. Nu vă automedicați - este periculos pentru sănătatea dumneavoastră!
Simptomele osteoartritei articulațiilor șoldului
Principalele simptome ale coxartrozei includ: durere, mobilitate limitată și strâns articulații, deformarea acestora, scurtarea funcțională a extremității inferioare și umflarea periodică a zonei articulare.
Durere de intensitate diferită. Durerea în articulație este inițial ușoară și apare pentru o perioadă scurtă de timp. Acestea apar sau se agravează atunci când mergi sau faci alte activități fizice, cum ar fi ghemuirea, aplecarea și ridicarea obiectelor grele. Pe măsură ce boala progresează, durerea crește și chiar și odihna lungă nu aduce alinare. În plus, durerea apare cu imobilitate prelungită și fixarea articulației într-o singură poziție.
Pacienții se plâng de așa-numita „durere inițială” la articulațiile șoldului după somn, conducere și alte perioade lungi de timp. „Durerea inițială” în coxartroză nu durează mai mult de 30 de minute. Durerea crește cu hipotermie sau într-o situație stresantă. Ele pot fi localizate în zona feselor sau inghinală, precum și în partea din față sau laterală a coapsei. Dacă durerea se răspândește de-a lungul nervilor plexului lombar, aceasta poate fi referită la părți ale coapsei sau genunchiului care sunt îndepărtate de centrul corpului. Uneori, durerea se extinde la coloana vertebrală lombosacrală și la coccis.
Restricționarea mobilității articulare. Mișcările în articulația șoldului sunt restricționate din cauza durerii în coxartroză. În acest caz, rotația (atât spre interior, cât și spre exterior) și aducția (mișcarea către centrul corpului) a extremității inferioare sunt cel mai frecvent afectate, dar abducția (mișcarea din centrul corpului) și flexia și extensia pot fi, de asemenea, afectate. Incapacitatea de a efectua mișcări pasive în articulație din cauza durerii severe duce la deformarea compensatorie a pelvisului. Mersul pacientului se modifică, fesele ies în spate și corpul se aplecă înainte, pe măsură ce greutatea este deplasată pe partea rănită. Dacă există leziuni pe ambele părți, pacienții cu coxartroză dezvoltă un „mers de rață”.
Apare regulat în coxartroză Umflare în zona articulațiilor, care pot fi invizibile din cauza stratului de mușchi și grăsime. De asemenea, caracteristică bolii Crunch în articulații în timpul mișcării, deformarea treptată a acestora și scurtarea funcțională a extremității inferioare.
Adesea boala afectează o articulație, apoi procesul se răspândește la altele. Dar uneori osteoartrita afectează mai multe articulații în același timp și apare poliosteoartroza. Poliosteoartroza este tipică persoanelor în vârstă sau cu predispoziție ereditară și boli concomitente – boli ale oaselor, articulațiilor și tulburări endocrine.
Patogenia artrozei articulațiilor șoldului
Atât leziunile mecanice (traumatisme și microtraumatisme datorate stresului fizic crescut asupra articulației), cât și factorii genetici, hormonali și metabolici joacă un rol important în patogenia artrozei articulațiilor șoldului. De multe ori nu este posibil să se afle ce factor a influențat dezvoltarea bolii la un anumit pacient, dar adesea boala se dezvoltă după leziuni tisulare din cauza traumatismelor mecanice.
Leziunile tisulare stimulează diviziunea celulelor cartilajului (condrocite) și crește producția de citokine proinflamatorii, care în mod normal sunt prezente doar în cantități mici în cartilaj. Citokinele declanșează procesul inflamator, de exemplu, sub influența citokinei inflamatorii IL-1, sunt eliberate enzime care distrug cartilajul articular. Sub influența citokinelor, crește și producția de enzimă COX-2 și alte substanțe care au un efect toxic asupra cartilajului.
Sinovita joacă, de asemenea, un rol important în dezvoltarea coxartrozei - boli inflamatorii ale membranei sinoviale a articulațiilor sau ligamentelor cu acumulare de lichid în cavitate.
O scădere a elasticității și rezistenței cartilajului articular asociată cu tulburările metabolice duce la o scădere a rezistenței acestuia la stres mecanic. În coxartroză, toate componentele articulare sunt implicate în procesul patologic, inclusiv osul subcondral. Deoarece articulațiile mari ale extremităților inferioare susțin greutatea corpului, acestea sunt supuse unor solicitări mecanice semnificative, rezultând microfracturi în placa subcondrală și cartilaj. Microfracturile fac ca osul subcondral să devină mai dens, ceea ce duce la creșterea marginală a țesutului osos - osteofite. Și acest lucru, la rândul său, stimulează descompunerea în continuare a cartilajului articular.
În unele cazuri, osteoartrita articulației șoldului este moștenită. Osteoartrita ereditară este probabil moștenită poligenic - cauzată de acțiunea multor gene, fiecare dintre acestea având doar un efect slab. Unele boli sunt cauzate de mutații ale genelor care codifică macromoleculele cartilajului articular, ducând la ruperea acestuia. Genele responsabile de diviziunea condrocitelor pot fi, de asemenea, afectate. În plus, se moștenesc tulburări metabolice precum artropatia pirofosfat, o boală în care cristalele de pirofosfat de calciu se acumulează în cartilajul articular și lichidul sinovial.
Clasificarea și etapele de dezvoltare a osteoartritei articulațiilor șoldului
În funcție de cauzele bolii, coxartroza este împărțită în două forme principale: primară (idiopatică) și secundară (care apar pe fundal sau din cauza altor boli).
Coxartroza primara:
- Localizat (afectează numai articulațiile șoldului):
- unilateral;
- bilateral.
- Generalizat (poliosteoartroză) cu afectarea a cel puțin trei grupuri de articulații (de exemplu, șolduri, genunchi și articulații mici ale mâinilor sau picioarelor).
Osteoartrita secundara:
- Posttraumatic:
- acut – ca urmare a unei leziuni acute;
- cronică – prin practicarea anumitor sporturi sau prin activități profesionale.
- Boli metabolice (ocronoză, hemocromatoză, boala Wilson, boala Gaucher).
- Patologii congenitale și tulburări de dezvoltare (displazie congenitală de șold, boala Perthes, alunecare epifizară a femurului, sindrom de hipermobilitate, scurtarea extremității inferioare, scolioză, displazie osoasă).
- Patologii endocrine (acromegalie, hipotiroidism, diabet zaharat, hiperparatiroidism, obezitate).
- Depozite de săruri de calciu (artropatie pirofosfatică, tendinită calcificată).
- Boli osoase si articulare (artrita reumatoida, artrita psoriazica, boala Paget, necroza avasculara, infectii).
În funcție de manifestarea clinică, se disting următoarele forme de coxartroză:
- Asimptomatic.
- Manifest, manifestat prin simptome clinice clare:
- rapid progresiv, cu simptome care se dezvoltă în primii patru ani după debutul bolii;
- lent progresiv – simptome semnificative clinic apar după cinci ani de boală.
Pe baza imaginii cu raze X, se pot distinge două tipuri de artroză ale articulațiilor șoldului:
- hipertrofic – cu semne de răspuns reparator crescut (leziunile sunt înlocuite cu țesut nou, de exemplu apar osteofite);
- atrofic (reducerea volumului tisular).
Stadiile bolii pot fi determinate radiologic și clinic. Pentru a determina stadiul radiologic al osteoartritei articulației șoldului, cel mai des este folosită clasificarea Kellgren și Lawrence (1957).
Stadiile osteoartritei după clasificarea radiologică
| etapa | personaje |
|---|---|
| 0 | Nu pot fi observate semne de osteoartrita la radiografii |
| 1 | Spațiul articular nu este modificat, osteofitele marginale individuale sunt vizibile |
| 2 | Spațiul articular nu este modificat; osteofite marginale clare devin vizibile |
| 3 | Înălțimea spațiului articular este moderat redusă, osteofite marginale clare sunt vizibile |
| 4 | înălțimea spațiului articular este redusă semnificativ, osteofitele marginale clare și osteoscleroza subcondrală devin vizibile (compactarea țesutului osos sub suprafața cartilajului cu perturbarea structurii cartilajului) |
Pentru a determina stadiul clinic al bolii, se folosește o clasificare (1961) care ia în considerare atât simptomele clinice, cât și criteriile imagistice.
Stadiile clinice ale osteoartritei
| etapa | personaje |
|---|---|
| 0 | Spațiul articular este neclar și neuniform îngustat, marginile spațiilor articulare sunt ușor ascuțite (osteofite inițiale) și există o ușoară restricție de mișcare |
| 1 | spațiul articular este îngustat semnificativ (cu 50-60%), există osteofite semnificative, osteoscleroză subcondrală și clearance-ul chistic în epifizele oaselor; În clinică predomină mobilitatea articulară limitată, un zgomot dur în timpul mișcărilor și pierderea musculară ușoară până la moderată. |
| 2 | deformare, rigiditate a articulației; Spațiul articular este îngustat cu mai mult de 60-70% din normal sau este complet absent. Devin vizibile osteofite extinse, chisturi subcondrale și șoareci articulare - os, cartilaj sau formațiuni patologice mixte în cavitatea articulară |
Complicațiile osteoartritei articulațiilor șoldului
Cu coxartroza, toate complicațiile sunt asociate tocmai cu modificări patologice ale articulațiilor.
Cursul coxartrozei poate fi complicat de procese inflamatorii locale:
- Bursita – inflamația bursei în zona articulației;
- Tenosinovită – Inflamație a căptușelii interioare a tecii tendonului muscular;
- Sindromul tunelului – nervul ciupit din cauza formării de osteofite mari sau deformări articulare.
Odată cu progresia coxartrozei și trecerea acesteia în stadiile clinice II și III, durerea limitează mobilitatea articulației, iar în timp apare anchiloza articulației (fuziunea fibrelor, oaselor sau cartilajului), însoțită de imobilitatea sa completă.
Pot apărea deformări semnificative articulare Fracturi sau necroză osoasă aseptică. În coxartroză, necroza aseptică a capului femural este cea mai periculoasă complicație.
Acesta poate fi cazul coxartrozei severe Subluxații și luxații ale articulațieiprecum şi pătrunderea capului femural în cavitatea pelviană. Luxațiile și subluxațiile articulației șoldului duc la durere (inițial acută, apoi surdă și dureroasă) care crește odată cu mersul pe jos și alte activități fizice, precum și deformarea articulațiilor, șchiopătarea și, uneori, scurtarea membrului afectat.
În ciuda absenței manifestărilor sistemice ale artrozei în sine, în practica clinică modernă se acordă din ce în ce mai multă atenție bolilor asociate cu aceasta. Acestea sunt afecțiuni patologice care există sau apar pe fondul unei boli curente. Datorită reacțiilor inflamatorii care apar cu osteoartrita, plăcile aterosclerotice se formează din ce în ce mai mult pe pereții interiori ai vaselor de sânge, ceea ce crește riscul Boli cardiovasculare. Activitatea fizică redusă din cauza durerii și mobilitatea articulară limitată duce la aceasta Obezitate, depresie și calitate proastă a vieții. Poate apărea cu utilizarea pe termen lung a medicamentelor antiinflamatoare nesteroidiene afectează tractul gastrointestinal superior, si de asemenea creste riscul bolilor cardiovasculare si ale rinichilor.
Diagnosticul osteoartritei articulațiilor șoldului
Diagnosticul de coxartroză se face pe baza manifestărilor clinice și a examinării cu raze X. Nu există semne de laborator caracteristice pentru diagnosticul osteoartritei.
În ceea ce priveşte manifestările clinice Diagnosticul de osteoartrita a articulației șoldului depinde în primul rând de durere și de tipul acesteia. Durerea în osteoartrita articulației șoldului apare și crește pe parcursul mai multor ani (uneori pe parcursul a mai multor luni într-o formă rapid progresivă). Durerea apare sau se agravează la exerciții fizice sau în picioare. Dacă pacientul simte durere în repaus, înseamnă că a apărut o inflamație (sinovită). Rigiditatea se observă până la 30 de minute dimineața și cu imobilitate prelungită.
Limitarea mobilității articulare crește treptat, aceasta se aplică atât mișcărilor active, cât și pasive. Pe măsură ce boala progresează, apare deformarea articulațiilor și poate apărea o scurtare funcțională a lungimii membrelor.
În timpul examenului fizic Există o mobilitate limitată a articulațiilor, deformarea acestora, scurtarea membrelor, durerea la palparea articulației și a trohanterului femurului și atrofie musculară.
Metode de laborator nu sunt necesare pentru diagnosticul osteoartritei articulațiilor șoldului. Cu toate acestea, ele pot fi utilizate în diagnosticul diferențial al coxartrozei cu artrită (reumatoidă și cronică), deoarece în artroză nu există modificări inflamatorii ale testului general de sânge și factorului reumatoid, iar nivelul de acid uric nu este crescut. În plus, testele de laborator sunt folosite pentru a identifica contraindicațiile tratamentelor medicamentoase.
Metode instrumentalepentru a diagnostica osteoartrita articulațiilor șoldului:
- Radiografia - Aceasta este metoda principală de diagnosticare a artrozei articulațiilor șoldului. Radiografia evidențiază modificări caracteristice coxartrozei: îngustarea spațiului articular, osteofite, eroziune și ulcerație a suprafeței cartilajului, chisturi subcondrale și osteoscleroză. Examenul cu raze X este metoda clasică de diagnosticare a coxartrozei, iar semnele cu raze X formează baza pentru clasificarea coxartrozei. Cu toate acestea, alte metode sunt acum din ce în ce mai folosite pentru a vizualiza articulația, cum ar fi ultrasunetele și imagistica prin rezonanță magnetică.
- Examinare cu ultrasunete (ultrasunete) - Avantajul ultrasunetelor este că nu există expunere la radiații a corpului.
- Imagistica prin rezonanță magnetică (RMN) - În comparație cu alte metode, vă permite să vedeți mai clar deteriorarea articulațiilor.
- Artroscopia — vă permite să detectați deteriorarea cartilajului articular: de la zone de condromalacie (înmuierea cartilajului articular) cu un diametru mai mic de 10 mm, până la fisuri profunde, până la osul subcondral și formarea de ulcere profunde. Fisurile superficiale și medii, precum și eroziunile de suprafață pot fi, de asemenea, vizibile.
Detectarea coxartrozei nu este de obicei deosebit de dificilă, dar atunci când se evaluează o situație clinică specifică, trebuie luată în considerare posibila origine secundară a artrozei articulațiilor șoldului (ca o complicație a altor boli, de exemplu tulburări endocrine).
Tratamentul artrozei articulațiilor șoldului
Tratamentul pentru osteoartrita articulațiilor șoldului poate fi fie conservator (medicinal sau nemedicinal), fie chirurgical. În stadiile 1-2 ale bolii se utilizează tratamentul conservator, iar în etapele 3 se utilizează tratamentul chirurgical. Dacă durerea persistă și nu există niciun răspuns la terapia conservatoare, tratamentul chirurgical poate fi recomandat și în stadiul 2.
Obiectivele terapiei conservatoare:
- îmbunătățește calitatea vieții – ameliorează durerea și crește mobilitatea articulațiilor;
- oprirea sau încetinirea progresiei bolii.
Tratamentele non-medicamentale includ:
- Descărcarea articulației șoldului (reducerea greutății corporale, crearea unui sprijin suplimentar și transferarea unei părți din greutatea corporală într-un baston sau cârje);
- fizioterapie;
- metode de tratament fizioterapeutic.
Tratamentul coxartrozei începe cu metode non-medicamentale, fizioterapie având un rol important. Dacă durerea este severă, pacientul trebuie să folosească un suport. Dacă boala este severă și există contraindicații pentru endoprotezare, bandajul trebuie folosit pe viață.
Terapie medicamentoasă pentru coxartroză Acestea includ medicamente care ameliorează simptomele bolii. Acestea sunt analgezice și medicamente din grupul antiinflamatoarelor nesteroidiene (AINS). AINS sunt împărțite în neselective și selective.
Analgezicele și AINS pentru osteoartrita articulației șoldului sunt utilizate pe termen scurt pentru a calma durerea și inflamația. În prezent, nu există niciun avantaj dovedit al unui medicament antiinflamator nesteroidian față de altul, astfel încât alegerea unui anumit medicament depinde de efectele secundare pe care le provoacă și de situația clinică specifică.
Trebuie amintit că AINS au o serie de efecte secundare. Când este ingerată, membrana mucoasă a stomacului și a duodenului este atacată, ceea ce poate duce la ulcere și sângerare. O serie de AINS au efecte toxice asupra ficatului și rinichilor. În plus, AINS afectează agregarea trombocitelor, determinând pacientul să aibă o formare redusă de trombi și o tendință de sângerare. În cazul utilizării prelungite, AINS suprimă procesele hematopoietice și pot provoca anemie aplastică și agranulocitoză. Luarea selectivă a AINS provoacă mult mai puține complicații.
Unguentele și gelurile aplicate extern provoacă mai puține efecte secundare decât medicamentele orale. Pentru a trata osteoartrita, se folosesc medicamente cu efect de încălzire și de calmare a durerii. Ele pot conține terebentină, mentol, esteri ai acidului nicotinic, salicilați și venin de albine. Aplicațiile AINS au, de asemenea, un efect bun.
Dacă un analgezic și AINS nu au niciun efect sau nu poate fi selectată doza optimă de medicament, analgezicele cu acțiune centrală pot fi prescrise pentru o perioadă scurtă de timp.
Corticosteroizii intraarticulari sunt utilizați pentru inflamație. Corticosteroizii sunt utilizați nu mai mult de două până la trei ori pe an, deoarece utilizarea mai frecventă poate duce la degenerarea cartilajului.
Medicamentele cu acțiune lentă care ameliorează simptomele bolii includ condroprotectorii, compușii nesaponificabili din avocado sau soia și acidul hialuronic. Aceste medicamente sunt incluse în recomandările Ligii Europene împotriva Reumatismului pentru tratamentul artrozei articulațiilor șoldului. Medicamentul ameliorează durerea și îmbunătățește mobilitatea articulațiilor.
Înlocuirea șoldului Folosit în cazuri severe de stadiul III, când durerea nu poate fi eliminată și mobilitatea articulațiilor este semnificativ limitată. Artroplastia articulatiei soldului duce la reducerea durerii, imbunatatirea starii functionale a articulatiei si a calitatii vietii pacientului. Efectul durează 10-15 ani, după care poate fi necesară o intervenție chirurgicală suplimentară. În timpul operației, articulația șoldului este înlocuită cu o imitație artificială din ceramică, metal (protezele din titan sunt cel mai frecvent utilizate) sau polimer.
Prognoza. Prevenirea
Prognosticul artrozei articulațiilor șoldului în ceea ce privește viața pacientului este favorabil, dar boala duce adesea la invaliditate. Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, 80% dintre pacienții în vârstă cu coxartroză au o mobilitate limitată și 25% sunt incapabili să desfășoare activități de zi cu zi. În acest context, prevenirea primară a osteoartritei de șold este importantă.
Măsuri de prevenire:
- Reduceți greutatea corporală. Pentru a reduce greutatea și solicitarea articulațiilor, este necesară o schimbare a dietei. În plus, reducerea volumului de țesut adipos reduce cantitatea de mediatori inflamatori pe care îi eliberează.
- Evitați munca fizică grea și efortul excesiv al sportului. Supraîncărcarea fizică este adesea cauza artrozei articulațiilor șoldului, în timp ce activitatea fizică moderată, dimpotrivă, îmbunătățește starea cartilajului articular, își menține mobilitatea normală și reduce sarcina asupra altor articulații.
- Corectați boala de bază. Dacă un pacient are boli care pot duce la coxartroză secundară (endocrină, reumatică și altele), este necesar tratamentul bolii de bază. Normalizarea nivelului hormonal și obținerea unei remisiuni stabile a bolilor reumatice sunt atât prevenirea primară a artrozei, cât și încetinirea dezvoltării acesteia.
- Duceți un stil de viață sănătos. O dietă echilibrată cu suficiente proteine vegetale și animale, acizi grași polinesaturați și limitarea carbohidraților simpli, precum și activitatea fizică moderată pot preveni apariția coxartrozei chiar și în prezența factorilor de risc.
În prezent, prevenirea afecțiunilor de șold este obligatorie în neonatologie și pediatrie. Corectarea în timp util a displaziei congenitale a articulației șoldului reduce semnificativ riscul de coxartroză la vârsta adultă.